Cuvântul în “Virtuți pe ghețuri impudice“ este o formă de viață. Vie. Se hrănește din realitate, ficțiune, circumstanțe, simboluri, răsturnări de situație, brutalitate, apocalips. Pentru autoare nimic nu este atât de neinteresant încât să nu poată face obiectul meditației poetice. O notă particulară o reprezintă rigoarea gândirii, aceasta nefiind una care să lase ideile să se dilueze în masa amorfă a instinctelor, fiind aureolată de o subtilă ironie. (Negru Opac)
