Sufletul captează frumusețea din jur atunci când ai deschidere spre creația divină.
Timpul, în trecerea lui zornică, nu poate înzăpezi spiritul verde, chiar dacă uneori norii întunecă zborul păsării liră, el rămâne freamătul permanent al tinereții interioare, lumină dăruită lectorului prin vers de Maria Trif, o Ană care nu se lasă zidită în conceptele poeziei fără de cânt – poezia contemporană modernă.
Rămâne tributară versului clasic, fredonând armonios melodii plăcute simțului despre iubire, natură, locurile natale – concordante cu vocea expresivă, inconfundabilă a eului liric.
Ningă-ne salcâmii este un volum doar pentru cei în ai căror ochi încă ,,… se mai nasc grādini”. felicitări!
