Dal Danubio al Tevere, andata e ritorno! De la Dunăre la Tibru, dus și întors!

Il primo libro bilingue di una serie in cui vengono pubblicati i poeti contemporanei dei due paesi che hanno una lunga storia insieme, tanti legami spirituali e culturali: Italia e Romania. Attualmente, la comunità straniera più numerosa in Italia è quella romena e, in Romania, la comunità più importante di investitori stranieri è quella italiana.

Prima carte bilingvă dintr-o serie în care sunt publicați poeții contemporani din cele două țări care au o lungă istorie împreună, multe legături spirituale și culturale: Italia și România. În prezent, cea mai mare comunitate străină din Italia este cea românească, iar în România, cea mai importantă comunitate de investitori străini este cea italiană.

”La poesia salverà il mondo” – è una grande responsabilità posta sulle spalle, spesso fragili del Poeta.

Ma tutti voi che avete partecipato, avete forza, energia e amore sufficiente per portare il vostro grande contributo e partecipare a realizzare questa “salvezza”.

Questa antologia è nata dall’idea di chi non crede nelle barriere e ha nutrito il desiderio, ora realtà, di mescolare i versi e gli idiomi quale patto di fraternità in questo periodo ancor più diviso al di là delle apparenze.

Questa antologia non è un libro di poesia, è un abbraccio che genera poesia.

Sono onorata di unire la mia voce alle vostre, affinché anch’io con questo mio scritto, possa contribuire a demolire un mattone di quel muro che non dovrà mai dividere le nostre voci.

Che la poesia sia sempre motivo di unione, mai di divisione o invidia.

A ciascuno di voi dedico questo mio piccolo scritto:

“Non so se le mani mi appartengono ancora o sono la carezza che ho dimenticato sul tuo volto”

„Poezia va salva lumea” – este o mare responsabilitate pusă pe umerii, adesea fragili, ai Poetului.

Dar toți cei care ați participat, aveți suficientă forță, energie și dragoste pentru a vă aduce marea contribuție și a participa la realizarea acestei „mântuiri”.

Antologia s-a născut din ideea celor care nu cred în bariere și au nutrit dorința, acum realitate, de a împleti versurile și idiomurile ca un pact de fraternitate în această perioadă, dincolo de aparențe, și mai divizată.

Această antologie nu este o carte de poezie, ci este o îmbrățișare care generează poezie.

Sunt onorat să-mi împletesc vocea cu a voastră, astfel că și eu, cu scrierea de față, pot contribui la demolarea unei cărămizi măcar a acelui zid care nu ar trebui să ne despartă niciodată vocile.

Fie ca poezia să fie întotdeauna un motiv de unire, niciodată de diviziune sau invidie.

Fiecarăruia dintre voi dedic această mică scriere a mea:

„Nu știu dacă mâinile îmi mai aparțin sau sunt mângâierea pe care am uitat-o ​​pe obrazul tău”

Paola Ercole