Drama dezrădăcinării (ediția a doua, revizuită) un cumul de sentimente și trăiri ce declanșează nemulțumiri în sufletul autorului care încearcă, scriind, să aducă mai aproape de el locurile natale, părinții, prietenii, amintirea copilăriei, o dezrădăcinare care înrădăcinează mai puternic sentimentul de apartenență spirituală. Povestea rătăcitorului printre străini se impune în versurile Cameliei Baciu care scrie în ,,Cuvânt înainte” de la începutul cărții:
,, Alegerile pe care le facem în viață ne aparțin, ni le asumăm, dar nu trebuie să justificăm nimănui nimic, nu trebuie să reproșăm sau să regretăm. Cred în destin și-l urmez până la capăt, indiferent de traseul ales.”
