firida unei dezmierdări – roman de Carmen Popescu

5.00

fragment din prolog: ,,Hai, iubește-mă! Iubește-mă sănătos, cu parfumul vorbelor curate, fără îndoială, fără răsfăț simulat, cu trecutul și viitorul adunate în prezent, rostogolind momente de vis, multiplicându-le! Iubește-mă cum știi tu să o faci, cu patosul unui jar mocnit, cu adrenalina unui războinic în vijelia luptelor, cu ochii flămânzi de a vedea dincolo de stele și foamea unui prunc în apropierea hranei!

Iubește-mă fără inhibiții și încătușări, fără spectacol grotesc, doar transcendental, fără întuneric, sub streașina luminii, sau dezechilibre în momentele creației!

Iubește-mă simplu, discret, tolerant, echilibrat, energizant, evolutiv, amețitor! Iubește-mă în parfumul teilor, cu reavănul lutului de primăvară între degete, sub ploaia de liliac alb, cu tihna dintre pleoapele scoicilor!

Îmbrățișează-mi inima sub pătura cărămizie a toamnelor și gustă dulceața unui fulg topit între buze coapte de vreme! Iubește-mă!

Eu te voi răsplăti cu puritatea iubirii universale. Iubește-mă atemporal, aprioric, ca o curgere a esenței vii prin mădulare lumești, negândite consonantic, ci alunecate pe gheața adevărurilor pure! Iubirea să fie un elogiu existențial.

Da. Cred că sunt pe cale să mă iert că sunt singură.

De-atâtea ori am gândit că nu sunt o perspectivă tentantă pentru nimeni. Că trupul primează într-o relație, că oglinda mea din casă eliberează o formă eronată, că dincolo de ea este adolescenta înaltă, voluptoasă, cu zâmbet neobosit, resemnată la gura supunerii totale, tentată și temătoare de necunoscut.

Trăiesc din mine, mă hrănesc din mine, pentru că a picurat Dumnezeu, în vasul gol, cunoașterea necesară pentru a mă putea deschide ochilor tuturor semenilor.

Totul se curățise atât de tare, încât nu mai era nimic de spus. Dar El mi-a dăruit atât cât să nu mai gândesc inutilitatea vieții mele. Nimeni nu trăiește degeaba.

Și acela care nu face nimic are rostul lui pentru cei care își privesc sufletul în el, ca într-o oglindă. Poate fi simplă lecție cu locul între cei vii.,,

Descriere

Carmen Popescu revine în fața cititorilor săi cu o nouă operă literară, de aceasta un roman de actualitate… firida unei dezmierdări…

,,Proiecția unei frânturi de zbor,,

,,Nimic nu este întâmplător în acestă lume. V-ar confirma acest lucru chiar ea, Carmen Popescu. Sunt convinsă că nu e deloc întâmplător că am cunoscut-o, cu atât mai mult cu cât orice conversație cu ea, a fost pentru mine o gură de aer proaspăt, chiar și în momentele când știam că trece prin mari cumpene ale vieții și ea ar fi fost cea care ar fi avut nevoie de acea gură de oxigen de la cei din jur.,,

fragment din prefața romanului, semnată de Cristina Motonea

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Numai clienți autentificați care au cumpărat acest produs pot scrie o recenzie.