”Poetul are rolul să te rănească și apoi tot el să-ți lingă rănile. Să te bucuri de câte rele i s-au întâmplat (rele din care și-a tras foile de scris), să te regăsești în succesele lui, mai ales după ce el a fost părăsit de acestea.
Mariana Cornea, autoarea, când enervată, când enervantă, irosește metafore până ce te vei prinde de faptul că respiratul nu este altceva decât poezie.” (fragment din prefață) – Între coapsele paginilor m-ai înfrânt
