Cripta eului liric Poesis fatis – de Alexandru Cojocariu – poezia tănără
„Titlul și subtitlul volumului urmează un tipar nietzschean, fiind un doppelhertz al sintagmei „Dumnezeu e mort” (principiile creștine occidentale sunt putrede), respectiv al motivului „amor fatis” (opoziția lui „carpe diem!”). Astfel, „Cripta eului liric” își propune o reîmprospătare paradigmatică a liricii spațiului românesc, care, din anumite motive, este din ce în ce mai omogenă și lipsită de transmisibilitate, autorii nu mai sunt stăpâni pe texte și nu mai sunt particularități artistice de recunoscut la acestea; iar, pe de altă parte, „poesis fatis” sugerează, exact ca Supraomul lui Nietzsche, nu o îmbrățișare a clipei/timpului în acest caz, ci a poeziei în genere: cea care a fost, este și va mai fi.
Cât despre conținut, există o alternanță între intelect și emoție, poeme cu un profund substrat filosofic și poeme erotice în varii forme. Cu toate că diferă fiecare cadru, atât analitic, cât și romantic, nu este decât un simulacru de referință al eului liric, ce își propune să poarte cititorul prin profunzimile sale, astfel încât universul său liric să fie, mai degrabă, un loc universal, unde fiecare poate contribui cu imaginarul propriu.” Alexandru Cojocariu
