Cât un urlet – Mariana Cornea

Roma nu doarme niciodată! Roma are gardienii plasați în locurile cele mai intime, numărând încă o noapte și poate o altă muzică a sferelor! În noapte se ridică privind străinul așezat pe scaunul șubred, de fapt singurul rămas întreg.
Are ochii reci. Îl vânează, îi vânează puținul rămas și-un gol neașteptat îi închide ușile și ferestrele. Știe cine e, sângele-i rostește numele sugrumat în felul sinistru al abandonului care e un fel de adio, nici stea, nici răsunet. Înțeleptul cizmar păstrează întrebarea pe vârful buzelor, doar să-i audă glasul, în speranța că nu-i e străină cum chipul și ochii. Cu toate că e stăpânit de febra cunoscută sub numele de… (fragment din roman)