– Hei, omule, continuă să urci! Vocea venea de sus, din locul unde eu trebuia s-ajung: era o voce nouă, caldă, cu vibrație aparte. Am simțit un fior prin tot corpul, ca un curent electric ce te străbate din creștet până în tălpi, am tresărit ca trezit din somn și am continuat să urc. Când, aproape să ajung unde se termina panta și începea locul drept, am făcut din nou o oprire pentru a-mi trage sufletul. Eram contrariat, nedumerit și totodată speriat pentru că… 
Casa fără umbră – de Marian Eftinoiu
